Prezenta lui in vestiar impune respect, putina frica. Precum cel mai temut profesor din liceu care atunci cand intra la ore toate clasele amortesc intr-o liniste totala. De zici ca adversarii au penalty in minutul 90, la ultima faza. Ai tai au gafat-o grav. Acum trebuie s-o scoata cumva portarul.
Daca nu ar fi fost antrenor, ar fi putut oricand sa devina autorul unor scenarii cu conspiratii si planuri ascunse. FIFA, UEFA, presedinti de federatii, arbitrii, bile incalzite la trageri si decizii nevazute, dar trasate la fel de clar ca tusa de la marginea terenului. El sta mereu dincolo de tusa, da indicatii in toate limbile lumii.
A invatat portugheza ca sa-si apropie si mai mult brazilienii descoperiti in favelele povestilor preferate din Gazzetta dello Sport, a cunoscut cativa dintre cei mai mari fotbalisti din istorie, i-a antrenat, le-a fost mentor, i-a transformat in invingatori.
– Asta e iar un articol-statuie la adresa lui Mircea Lucescu! Nu, nu e un articol. Nu e nici macar o statuie. E doar o poveste – sa-i zicem – citita la o bere. Inca un rand! Am vrut sa strangem un 12. Un 12 al celor mai mari jucatori care au fost condusi de Mircea Lucescu. Ne-a fost greu sa ne oprim la 12.
Ronaldo, Zanetti, Simeone, Hagi, Andrea Pirlo, Roberto Baggio, Zamorano, Djorkaeff, Pagliuca, Fernandinho, Willian, Mkhitaryan, Adriano, Douglas Costa. Generatii intregi de jucatori care au rescris fotbalul in ultimii 30 de ani si pentru care Mircea Lucescu a fost un reper. Bine, nu pentru toti. Baggio si Ronaldo au fost prea egoisti sa aiba repere. Dar Simeone?
“Il cunosc foarte bine pe Diego Simeone. A debutat cu mine in fotbalul european, la Pisa, in 1990-1991. El nu era talentat, tragea la poarta numai cu latul. In schimb, avea un stil de lupta extraordinar. Eu sunt in relatii foarte bune cu el, mi-am dat seama ca va deveni un mare antrenor.”
sursa: theguardian.com
Pe Simeone l-a avut la Inter, alaturi de Zanetti. Inainte de a pleca de la Milano dupa trei luni nefericite, Lucescu spunea: “Respectuosi si muncitori, se vede ca Simeone si Zanetti au avut o copilarie grea”.
Pirlo e un alt exemplu: „Mi-l amintesc pe cand avea 16 ani. Am fost protector cu el, i-am dat libertate, nu am vrut sa-si piarda calitatile naturale, ci sa si le dezvolte”.
Dar Ronaldo. Oh, Ronaldo: „Marile talente sunt greu de stapanit. Escapadele sale sunt legendare. Daca ar fi putut sa-si controleze mai bine greutatea putea oferi chiar mai mult. A fost de nivelul lui Messi si Cristiano Ronaldo. De fapt, a avut cate ceva din amandoi”.
Brescia lui Lucescu a fost locul unde Hagi a reusit sa-si revina dupa o prima experienta mai putin buna in Spania. Starul adus de la Steaua nu reusise la Real sa se integreze, iar Lucescu l-a luat intr-o mutare surprinzatoare in Italia: „L-am numit capitan la echipa nationala cand avea 18 ani. Apoi eu m-am dus la Dinamo, iar el la Steaua. Imi cerea sfaturi, ba chiar i-am oferit si ghete. L-am convins sa vina la Brescia si i-am promis ca poate pleca atunci cand il vrea o echipa mare. L-a luat Barcelona. Apoi am lucrat impreuna din nou la Galatasaray”
Cu ajutorul celor de la Gazzetta dello Sport am reusit sa gasim un 11 de start ideal facut chiar de Mircea Lucescu:
Cat il cititi si va reamintiti cat de mari au fost acesti fotbalisti (sau inca mai sunt), noi mai cerem inca un rand. Berea sa fie rece, da?
Taffarel – Srna, Bergomi, Zago, Klein – Fernandinho, Simeone, Pirlo – Sergen (Willian), Hagi (Baggio) – Ronaldo (Zamorano). Lucescu e chiar al 12-lea. Asta e 12-le nostru.
Hai cu noi pe Facebook! Aici vorbesti cu fotbalistii Romaniei si castigi mingi in fiecare zi!
La noi LIKE-ul e ca berea: intra de drag!