Ce ciudat este si fotbalul asta. E plin de scandaluri uneori. Deseori meciurile declaratiilor de dupa meciurile de fotbal par mai interesante, mai spectaculoase, mai zgomotoase. Replicile acide iau locul clipelor de geniu, iar tribunele goale ne lasa un gol in inima. Unele infrangeri nu sunt doar pe tabela, cel putin nu se simt in felul asta, iar rezultatul final este indepartarea de acest sport – care ar trebui mereu sa fie – superb. Asa am ajuns uneori sa vedem cum anti-fotbalul nu este doar o schema din manualul lui Mourinho sau Simeone, ci deseori il vedem si in cinismul celor care au plecat dezamagiti de pe stadioane. E simplu sa ajungi in situatia asta. Cu mana pe inima, ca la imn, va spunem, ca e foarte greu sa gasesti mereu motive sa te reindragostesti. Dar si cand o faci…
Fotbalul are un farmec care trebuie redescoperit uneori, iar povestea lui Martin Braithwaite este ca o gura de aer proaspat intr-o atmosfera irespirabila.
In mod ironic, Braithwaite a captat atentia tuturor in ultima perioada tot prin pricina unui scandal. Barcelona a reusit sa evite regulamentul din Spania si sa il transfere in afara perioadei de mercato ca sa-si umple un gol urias in atac provocat de multiplele accidentari. Danezul de 28 de ani a debutat deja pentru catalani, oferind doua pase decisive intr-un meci impresionant.
Ar fi insa o greseala sa lasam ultimele titluri sa dicteze cine este Martin Braithwaite, pentru ca povestea sa este una impresionanta, e o lectie de speranta, de lupta si de pasiune pentru acest sport si intra cu mandrie in sectiunea noastra speciala din acest an, Povesti bune, de ce sa iubim fotbalul si azi.
La varsta de doi ani, Martin a pus pentru prima oara piciorul pe mingea de fotbal. Timp de trei ani a putut sa viseze ca va fi si el intr-o unul dintre fotbalistii mari pe care ii admira la TV. Dar viata l-a dus intr-un loc intunecat, din cauza unei conditii medicale extrem de grave:
„In fiecare zi sunt recunoscator. Mi s-a spus ca voi avea nevoie de un scaun cu rotile. Cand eram mic, aveam o afectiune denumita boala Perthes, adica osteocondrita capului femural. Cand osul se dezvolta, poate fi deformat, ceea ce poate afecta mersul, motiv pentru care nu poti pune presiune prin alergare”
„A fost foarte dificil. Eram tanar si nu intelegeam de ce trebuie sa fiu intr-un scaun cu rotile. Mereu incercam sa scap de el, imi era rusine. Aveam nevoie in fiecare clipa de cineva langa mine sa aiba grija de mine, de parca eram un bebelus. Nu puteam sa fac nimic din ce faceau alti copii, iar tot ce imi doream era sa joc fotbal.”
„Doi ani de zile am stat in scaunului cu rotile. Inainte de asta jucam fotbal in fiecare zi, era singurul lucru din viata mea care conta cu adevarat. Tot ce asteptam era ca medicul sa imi spuna: gata, poti reveni la fotbal de acum. Cand acea zi a venit, m-am simtit de parca viata mea a inceput din nou. Am jucat in acel weekend si am fost numit omul meciului. Poate a fost un gest de caritate pe care ceilalti l-au facut fata de mine, dar a fost cu toate astea un sentiment minunat.”
„Chiar si atunci cand eram in scaunul cu rotile aveam un singur tel: sa fiu un fotbalist bun. Nu am simtit niciodata ca trebuie sa am grija atunci cand m-am reapucat de fotbal, desi parintii mi-au spus ca ani de zile schiopatam destul de mult.”
„Sa pot sa joc fotbal… nu o sa uit niciodata ce cadou mare este pentru mine acest lucru” – Braithwaite
„Sper ca povestea mea sa fie exemplul perfect ca oricat de grea ar fi situatia in care ajungi, poti oricand sa schimbi lucrurile in favoarea ta. Nu am incetat niciodata sa cred in mine, am vrut sa fiu un fotbalist profesionist. Ma simt minunat ca am reusit sa fac asta si mai sunt multe lucruri pe care vreau sa le reusesc in cariera mea. Vreau mai mult”, a declarat actualul jucator al Barcelonei intr-un interviu acordat in urma cu patru ani pentru revista Four Four Two.
Astazi, chiar daca Martin Braithwaite se pregateste pentru primul sau El Clasico din cariera, putem spune cu siguranta ca cea mai importanta lupta a fost deja castigata. Restul sunt meciuri de care se bucura in fiecare zi.
Sursa foto: Facebook.com/martinbraithwaiteofficial/